Boli ale pancreasului

Pancreasul este un organ extrem de complex, care îndeplineşte şi rolul de glandă. Deşi este cunoscut mai mult pentru că secretă insulină şi, deci, este implicat în metabolismul zahărului, pancreasul are mai multe activităţi în organism.
Celulele pancreatice responsabile cu funcţia digestivă ocupă 90% din masa totală a acestuia. Produsul pancreatic care participă la digestie este sucul pancreatic. Acesta este compus din enzime digestive, produse de celulele acinare, şi din bicarbonat, secretat de celulele epiteliale.
În timp ce stomacul are nevoie de un mediu acid pentru a descompune bolul alimentar, intestinul subţire are nevoie de un mediu mai alcalin. Bicarbonatul produs de pancreas are tocmai rolul de a neutraliza aciditatea sucului provenit din stomac.
PH-ul alcalin este necesar pentru activarea enzimelor provenite tot de la pancreas, care participă la metabolizarea grăsimilor, amidonului şi proteinelor şi la asimilarea substanţelor nutritive din hrană, care trec din intestinul subţire direct în sânge.

Principalele enzime eliberate de pancreas care sunt implicate în digestie se împart în trei mari categorii:
1) Proteazele - digestia proteinelor începe în stomac, cu ajutorul pepsinei, însă marea parte a metabolizării lor are loc în intestinul subţire, sub acţiunea proteazelor. Cele mai importante dintre acestea sunt tripsina şi de chemotripsina. Ele sunt secretate de pancreas, dar rămân inactive, sub formă de tripsinogen şi chemotripsinogen, pentru a nu ataca ţesutul pancreatic, până ce ajung în intestinul subţire. De asemenea, pentru ca aceste enzime să fie inofensive pentru pancreas, veziculele care le secretă eliberează şi un inhibitor.

2) Lipaza - grăsimile sunt descompuse în molecule mai mici de către lipază, o altă enzimă eliberată de pancreas. Aceasta nu este suficientă însă, fiind necesare, de asemenea, şi anumite cantităţi de săruri biliare pentru a putea metaboliza grăsimile.

3) Amilaza - amidonul, care se găseşte într-o varietate de legume, este un tip de carbohidrat care poate fi metabolizat doar cu ajutorul amilazei, mai întâi cu cea salivară şi apoi cu cea pancreatică.
Deficitul de enzime pancreatice  determină tulburări digestive
Pentru a depista afecţiunile pancreatice, se recomandă mai întâi teste sanguine, în special dozarea enzimelor pancreatice în sânge. În cazul în care se suspectează o infecţie pancreatică, se apelează la examene radiologice, într-o primă fază la ecografie şi apoi la scanografie                  (cu raze X), care poate fi dublată de imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) sau, în cazurile speciale, de ecografia endoscopică.

De ce apare pancreatita?
Principalele afecţiuni ale pancreasului sunt pancreatitele şi cancerul. Pancreatita acută este cea mai uşoară formă a afecţiunii, fiind determinată de migrarea calculilor biliari în canalul pancreatic, de consumul excesiv de alcool sau de traumatisme abdominale. Pancreatita cronică apare rareori, iar cauza cea mai întâlnită este alcoolismul, care determină calcifierea ţesutului pancreatic.
Această afecţiune poate duce la apariţia unor chisturi, a peritonitei, a ascitei (acumulare de lichid în peritoneu) şi, uneori, chiar la inflamarea zonei centrale a toracelui. De asemenea, pancreatita cronică netratată poate duce la instalarea cancerului.

Ce se întâmplă în diabetul de tip I
Reprezintă doar 5-10% din totalul cazurilor de diabet zaharat şi apare cu precădere la copii şi la adolescenţi. Diabetul insulinodependent nu este cauzat de stilul de viaţă, aşa cum se întâmplă în cazul diabetului de tip II (noninsulinodependent), ci de distrugerea autoimună a celulelor pancreatice de tip beta, care produc insulină. Prin urmare, în timp ce diabetul de tip I este o afecţiune determinată de o disfuncţie organică, pentru cel de tip II suntem responsabili chiar noi.
Bolile pancreasului sunt întotdeauna severe, căci această glandă este indispensabilă vieţii. Dacă punem la socoteală deficitul de secreţie a insulinei, atunci ajungem la o răspândire considerabilă a bolilor de pancreas.
Suferinţa sa ca glandă digestivă se manifestă prin pancreatita cronică secundară alcoolismului şi tabagismului sau unor cauze foarte rare: autoimună sau litiaza (pietricele) canalelor pancreatice în sine. Aceasta se manifestă prin dureri cronice şi prin scăderea în greutate.

Pentru aceste afectiuni specialistii va recomanda urmatoarele suplimente Tiens:
Prima etapa:
1. Dubla celuloza = doua tablete seara inainte de  masa, se va bea zilnic 2,5 litri de apă cu PH 7,0 timp de doua saptamani, doza se va mari la patru tablete inca doua saptamani.
Copiilor: o tableta de doua ori pe zi. Interzis copiilor sub sase ani, celor care au inflamaţii acute intestinale
 
A doua etapa:
2. Chitosan = cate doua capsule seara inainte de cina cu 30 de minute, cu 250 ml apă, timp de 7 zile, dupa care se va mari doza la trei capsule timp de 10 zile, şi următoarele 14 zile patru capsule

3. Cordyceps miceliu = la fel cu Chitosanul numai înainte de pranz cu 30 de minute.
 
A treia etapa:
4. Super calciu nutritiv = cate un plic inainte de pranz cu 30 de minute, cu 250 ml apa calda, timp de o lună,  se va bea lent. Copiilor numai cu prescripţie medicală!

5. Zinc = cate doua capsule, la o ora si jumatate de la cina, cu 250 ml apa, timp de o lună .

6. Holican = cate doa capsule inainte de pranz cu 30 de minute, cu 200 ml apa, timp de o lună
 
Observatii
- Toate produsele se beau cu apa plata calduta  
- Cura se efectuează de două ori pe an