Bronsita
 
Bronsita acuta
Este o inflamaţie microbiană sau virotică, cu modificare morfo-funcţională ce apare la nivelul căilor aeriene şi poate afecta, eventual, şi alveole izolate sau ţesutul pulmonar. Este caracterizată clinic prin stare febrilă, dureri retrosternale, tuse seacă la început şi apoi umedă, cu expectoraţie mucopurulentă, cu apariţia unor raluri sibilante şi ronflante.

Indicaţii terapeutice: inhalaţii, presopunctură, apiterapie.
Pulverizarea camerei, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara cu:
• Aetheroleum Abieti (ulei de brad);
• Aetheroleum Pitii (ulei de pin);
• Aetheroleum Piceae (ulei de molid);
• Aetheroleum Menthae (ulei de mentă). Soluţie alcoolică 2%.
Se poate face şi un amestec cu două uleiuri dintre cele descrise, mai ales din cele de brad şi pin.
Pentru combaterea febrei şi a tusei
• Comprese pe torace. Se pune o flanelă uscată de jur împrejurul toracelui, peste care se aplică un prosop muiat în apă fierbinte (60-70°) şi bine stors, iar peste acesta se aplică o altă flanelă uscată. Totul se acoperă cu o pânză impermeabilă (folie de plastic). Durata de aplicare: 20-60 de minute.
• Comprese cu apă fierbinte şi oţet. Se pune pe piept o bucată de pânză, împăturită de şase ori, înmuiată în apă fierbinte şi oţet. Proporţia este jumătate apă şi jumătate oţet. Când se răceşte, se înmoaie din nou şi se repetă operaţia.
• Cataplasme cu muştar, aplicate pe cutia toracică după următoarea tehnică: se ia făină de muştar, fie albă, fie neagră (200-300 g), şi se amestecă cu apă, la temperatura camerei, până se realizează o pastă. Se adaugă, înainte de folosire, puţină apă caldă pentru a nu se provoca o senzaţie neplăcută. Se pune această pastă într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe piept, peste care se pune un cearceaf. Durata de aplicare: până când apare senzaţia de arsură.
• Cataplasme cu seminţe sau făină de in. Se ia 1/3 sau 1/4 de seminţe sau făină de in, se amestecă cu 2/3 sau 3/4 de apă şi se fierbe bine, până ce se face o pastă omogenă consistentă. Se aplică la fel ca şi cataplasma de muştar şi se ţine până începe să se răcească.
• Frecţii. Amestec de ulei de ricin şi terebentină. Se amestecă două linguri de ulei de ricin cu o lingură de ulei de terebentină, încălzindu-se la un foc slab. Cu acest amestec se frecţionează pieptul uşor şi se acoperă cu o pătură. Se poate aplica de trei ori pe zi.

Ceaiuri
Concomitent cu aceste comprese se recomandă să se bea şi ceaiuri îndulcite cu miere de albine.
• Satureja hortensis L. (cimbrul de grădină). Se face o infuzie, din 1-2 linguriţe de plantă sau, dacă se doreşte mai concentrată, din 2-3 linguriţe la o cană de 250 ml. Se iau câte 3-4 linguri pe zi (cel mult o cană), îndulcită cu miere de albine, înaintea meselor principale.
• Thymus vulgaris L. (cimbru). Se bea o cană de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie de 1-2 g % din frunzele aromate ale plantei.
• Castanea sativa MUL (castan comestibil). Se beau 1-2 căni pe zi, dintr-o infuzie din frunze, 2-3 g %, îndulcită cu miere de albine.
• Drosera rotundifolia L. (roua cerului). Se bea câte o cană pe zi, dintr-o infuzie de 2-3 g % sau sub formă de tinctură preparată din 20% plantă uscată în alcool diluat, din care se iau 10-40 de picături pe zi. Are şi acţiune antibiotică.
• Eryngium planum L. (scai vânăt). Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă în clocot. Are proprietăţi evident calmante asupra spasmului tusei. Este cea mai eficientă în caz de tuse rebelă.
• Marrubium vulgare L. (unguraş sau voronic). Se bea o cană pe zi, ca infuzie, 1-3 %, îndulcită cu miere de albine sau sub formă de pulbere, 2-4 g pe zi. Se foloseşte atunci când bronşitele sunt însoţite de febră.
Pentru combaterea tusei seci, spastice
•Rp.  Eryngium planum L. (scai vânăt) ............................50 g
Drosera rotundifolia L. (roua cerului).............................50 g
Carlina acaulis L. (turtă).............................................50 g
Castanea sativa MUL (castan comestibil) .........................50 g
Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie din 1-2 linguriţe din acest amestec la o cană.
• Rp. Satureja hortensis L. (cimbru de grădină)...................50 g
Drosera rotundifolia L. (roua cerului) .............................50 g
Herba Chelidonii (rostopască).......................................50 g
Eryngium planum L. (scai vânăt) ...................................50 g
Fructus Anisi vulgaris (anason)......................................50 g
Aceste plante se amestecă bine şi se face o infuzie, dintr-o lingură de mixtură în apă. Se lasă, pentru extracţie, acest amestec, acoperit, timp de 20 de minute. Se beau 1-2 căni pe zi, în mai multe reprize, îndulcite cu miere de albine.
• Rp. Se fierbe la foc moale o lămâie, timp de 10 minute. Lămâia se taie în două şi se stoarce bine într-un pahar. La sucul obţinut, se adaugă două linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere. În loc de lămâie se poate folosi oţetul de miere. După ce amestecăm bine conţinutul, se folosesc chiar şase linguriţe pe zi, când tusea este rebelă şi anume:dimineaţa, la sculare, înainte de prânz, după prânz, apoi la câteva ore după prânz, la cină şi seara la culcare. Pe măsură ce tusea cedează, se reduce cantitatea. Preparatul este eficient atât la adulţi, cât şi la copii. Este unul din cele mai eficace siropuri pentru potolirea tusei.
Combaterea tusei însoţită de secreţie (flegmă) greu expectorabilă
• Althaea offficinalis L. (nalba mare). Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie din flori şi frunze, 2-3 g la o cană, sau decoct din rădăcină, îndulcită cu miere.
• Malva sylvestris L. (nalba de pădure). Se beau 2-3 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, dintr-o infuzie cu două linguriţe de plantă uscată şi bine mărunţită la o cană. Este foarte emolientă.
• Cetraria islandica (L.) Ach. (lichen de piatră/de munte). Se beau două căni pe zi din decoct cu o lingură de plantă la o cană de apă. Are proprietăţi emoliente, sedative şi antibiotice.
• Hordeum vulgare L. (orz). Se beau 1-2 căni pe zi îndulcite cu miere, din decoct 10% din seminţe.
• Rp. Malva sylvestris L. (nalba de pădure) ....................50 g
Cetraria islandica (L.) Ach. (lichen de piatră).......…......50 g
Se amestecă bine şi, din acest amestec, se face o infuzie, din două linguriţe la o cană de apă. Se beau două căni pe zi, îndulcită cu miere de albine.
• Rp. Radix Altheae (rădăcină de nalbă mare) .................20 g
Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce).........…...........6 g
Folium Farfarae (frunze de podbal) ....................…..........8 g
Folium Verbasci (frunze de lumânărică)................…........8 g
Fructus Anisi vulgaris (fructe de anason) ...............…......4 g
Rădăcinile şi frunzele plantelor se amestecă cu fructele, din care se face o infuzie cu două linguriţe la o cană. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi îndulcite cu miere de albine.
Combaterea tusei însoţită de secreţie abundentă muco-purulentă
Se folosesc remediile cu acţiune expectorantă :
• Rhizoma cum radicibus Inulae (iarbă mare sau omag). Se beau două căni pe zi din decoctul acestui produs (5% la o cană).
• Primula officinalis (L.) Hill. (ciuboţica-cucului). Se beau câte două căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoctul de rizomi şi rădăcini, câte 3 g la o cană pentru adulţi şi 0,5 -l g pentru copii.
• Saponaria officinalis L. (săpunariţă sau odogaci). Se beau 1-2 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine, din infuzie de rizomi şi rădăcină 1%, după o prealabilă macerare de 6-8 ore la rece.
• Viola odorata L. (toporaşi sau violete). Se beau 1-2 ceşti pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoct 10% de rizomi.
• Viola tricolor L. (trei fraţi pătaţi). Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere de albine, cu două linguri la o cană de apă.
• Polygala amara L. (amăreală). Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoct de plantă, 2% la o cană.
• Allium sativum L. (usturoi). Este un bun expectoram, cu proprietăţi antibiotice. Se foloseşte astfel: se toarnă într-o cană de 250 g cu apă clocotită, usturoiul dat pe râzătoare sau pisat bine în cantităţile următoare:
- pentru copiii până la 2 ani......................…........... 15 g
- pentru copiii între 2 şi 5 ani.................................. 25 g
- pentru copiii de la 10 la 12 ani .............................40 g
- pentru alte vârste......................…....................60-80 g
Se dau zilnic 8-10 linguriţe din apa usturoiată copiilor până la 5 ani, 8-10 linguri de desert copiilor de la 10-12 ani, 8-10 linguri de supă celor de alte vârste.
 
Inhalaţii
Unele plante se pot folosi şi sub formă de inhalaţii (aerosoli). Aceşti aerosoli fluidifică secreţiile bronşice, uşurând astfel expectoraţia.
Sub formă de inhalaţii se pot folosi unele plante medicinale ca: muşeţelul, levănţica, cimbrul, cimbrişorul, izmă bună, rozmarinul, frunzele şi ramurile tinere de pin de munte, jneapănul.
Pentru o inhalaţie, plantele se amestecă în părţi egale şi din amestec se folosesc două linguri la un litru de apă fierbinte, într-un vas smălţuit, cu gura largă.
Cei suferinzi se aşează în faţa vasului, aplecându-se cu capul deasupra lui şi se acoperă cu un prosop de baie sau cu o broboadă de lână. Câtă vreme se degajă aburi, se aspiră pe nas şi pe gură, alternativ, timp de 20-30 de minute. Se îndepărtează apoi acoperământul, se şterge faţa cu o cârpă umedă, uscându-se apoi cu un prosop, după care se lasă un timp pe faţă, până ce aceasta se răcoreşte.
Pentru a se feri pielea feţii, poate să fie unsă, înainte de inhalaţie cu o cremă grasă. Se pot face două inhalaţii pe zi. Se recomandă a nu se ieşi imediat în aer rece. Una din inhalaţii se va face seara înainte de culcare. În general, se pot folosi, sub formă de inhalaţii (aerosoli), toate plantele indicate sub formă de ceaiuri.
• Rp. Aetheroleum Abieti (ulei de brad) Aetheroleum Pini (ulei de pin) Aetheroleum Piceae (ulei de molid)
Este un inhalant cu efect calmant datorită efectelor antiinflamatorii şi antiseptice ale căilor respiratorii. Se toarnă câteva picături de ulei într-un vas fierbinte şi se inspiră adânc vaporii degajaţi.
• Aetheroleum Juniperi (ulei de ienupăr). Este un inhalant pentru mărirea şi fluidificarea secreţiei bronşice, cu efect calmant. Se toarnă câteva picături într-un vas cu apă fierbinte şi se inspiră adânc. Se poate folosi de 2-3 ori pe zi.
• Aetheroleum Hyssopi (ulei de isop). Se toarnă câteva picături de ulei într-un vas fierbinte şi se inspiră vaporii degajaţi.

Apiterapie
Un alt remediu la îndemâna oricui este mierea de albine şi propolisul.
Mierea posedă acţiune antimicrobiană, antiinflamatorie, calmantă şi expectorantă. În acest scop se folosesc: mierea de tei, mierea de munte, mierea de flori de câmp. Mierea de tei este trecută în categoria celei mai bune feluri de miere pentru proprietăţile sale expectorante şi antiinfla­matorii. Mierea de albine se poate folosi şi sub formă de inhalaţii.
Iată câteva reţete cu miere de albine:
• Miere de albine, 100-150 g la adulţi, 30-50 g la copii. A se lua în combinaţie cu lapte fiert, proaspăt, în trei porţii pe zi, adică 50 de g la o cană de 250 ml de lapte fiert. Se amestecă bine şi se bea.
1. Când tusea este seacă şi rebelă este indicat să asociem mierea cu ceaiurile următoare:
• Eryngium planum L. (scai vânăt). O linguriţă de plantă la o cană de apă în clocot, plus 50 g de miere. Se amestecă bine şi se va bea ceaiul fierbinte.
• Eryngium planum L. (scai vânăt) şi Drosera rotundifolia L. (roua cerului). Se foloseşte câte o linguriţă din fiecare, sub formă de infuzie, la o cană de apă în clocot, plus 50 de g de miere de tei. Se amestecă bine şi se beau 1-2 căni pe zi.
2. Când tusea este însoţită de secreţie, care se detaşează greu, este bine să folosim:
• Malva sylvestris L. (nalba de pădure). Infuzie cu două linguriţe de plantă la o cană de apă, plus 50-70 de g de miere de tei. Se amestecă bine şi se beau două căni pe zi.
• Cetraria islandica (L.) Ach. (lichenul de munte). Decoct cu o lingură de plantă la o cană de apă, plus 50-150 de g de miere de tei. Se amestecă bine şi se beau două căni pe zi.
• Rp. Malva sylvestris L. (nalba de pădure)................ 50 g
Cetraria islandica (L.) Ach. (lichen de munte).....…...50 g
Se amestecă bine şi, din acest amestec, se pun câte două linguriţe pentru o cană, ca infuzie, plus 50-70 g de miere de albine de tei. Se beau 2-3 căni pe zi.
3. Când bronşita este însoţită de tuse cu expectoraţie abundentă, se foloseşte decoct din rădăcină de Inula helenium L. (iarbă mare sau omag), 5%, plus 50-70 de g de miere de tei sau de munte la o cană de ceai. Se amestecă bine şi se beau două căni pe zi.
• Primula officinalis (L.) Hill. (ciuboţica cucului). Decoct, 3 g pentru adulţi şi 0,5-1 g pentru copii, la o cană, plus 50-75 g de miere de tei sau de munte. Se beau două căni pe zi.
• Pinus sylvestris L. (pin). Se culeg ramuri mici de pin cu muguri şi câteva ace. Se pun într-un vas cu apă de cca. 3-4 1, atât cât să le acopere şi se fierb înăbuşit, la foc mic, timp de trei ore. În acest timp, apa devine brună. Lichidul se trece prin sită şi se îngroaşă cu miere de albine (cca. 75 g la 200 g lichid). Se consumă câte şase linguriţe pe zi din acest lichid, (câte o linguriţă la interval de două ore), până se pune capăt bronşitei.
• Inhalaţii cu miere de albine. În acest scop se foloseşte un ceainic obişnuit, care se închide ermetic. Dispozitivul de turnare al ceainicului se prelungeşte cu un tub de plastic de 20 cm lungime, la capătul căruia se pune o pâlnie de bachelită, prin care se inspiră vaporii eliminaţi. În ceainic se pun 50 ml de apă şi după ce apa începe să fiarbă, se adaugă două linguriţe de miere de tei sau de flori de munte, după care se începe inspirarea vaporilor prin pâlnia de bachelită, timp de 15-20 de minute.
Se recomandă ca inhalaţia să se facă seara, înainte de culcare. În perioada cât se fac inhalaţiile, se consumă 100-150 g de miere, în timpul unei zile, în porţii mici (câte o linguriţă), care se reţine în gură pentru a fi resorbită încet. Cea mai bună pentru consum este mierea cristalizată (zaharisită).
De obicei, tratamentul durează 20 de zile, şi, în cazuri rebele, chiar 30-40 de zile. O serie de tratament include, în medie, 30 de inhalaţii. Când avem aparate speciale pentru aerosoli, soluţia de miere se prepară cu apă distilată, în proporţie de 50 %, iar la cei ce manifestă sensibilitate la miere se fac soluţii şi mai diluate, de 5-10%. Soluţia se păstrează într-un vas de sticlă închis ermetic, la întu­neric şi răcoare. În aparatul de aerosoli se introduc 15-20 ml de soluţie şi se inspiră liniştit pe nas şi pe gură. Procedura durează 20 de minute. Se fac două şedinţe pe zi, una dimineaţa şi una seara.
• Un alt remediu foarte eficace este propolisul, în soluţie alcoolică 30% (la 200 g alcool, 60 g propolis). Se iau câte 15-30 picături, de 3 ori pe zi, înainte de mese.
• Răşina de brad, frecvent întâlnită pe scoarţa acestor copaci, colectată într-un vas, contribuie la vindecarea bronşitei. Se iau trei linguriţe pe zi.
 
Presopunctură şi acupunctură
Când tusea e seacă
• Punctul Salt sper cer - VC22 - care se află deasupra scobiturii osului stern.
• Punctul Mijlocul pieptului - VC17 - ce se află pe osul stern, în mijlocul liniei orizontale ce trece prin cele două mameloane. Se face masaj, cinci minute, prin tonifiere, în sensul mersului acelor de ceasornic, cu degetul arătător sau cu degetul mare de la mână. Se pot face până 2-3 şedinţe pe zi, în total 10-15 şedinţe pe serie. Masaj liniar pe faţa palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului, până ce tusea se potoleşte.
Când tusea e umedă
• Se va masa punctul Atelier central - P1 - care se află sub claviculă, la extremitatea spaţiului intercostal 2. Se va masa timp de cinci minute, prin dispersie (deşurubare), invers mersului acelor ceasor­nicului. Se pot face 2-3 şedinţe pe zi, în total 10-15 şedinţe pe serie.
 
Bronşita cronica
Este o inflamaţie nespecifica bronhiilor, cu afectarea progresivă a acestora şi, după un timp, a ţesutului pulmonar. Este caracterizata prin tuse, intermitentă sau permanentă, determinată de o secreţie bronşică, întreţinuta şi de o iritaţie a căilor respiratorii (atmosferă impură, umidi­tate, fumat etc.), infecţii bronşice, manifestări alergice sau factori constituţionali (mucoviscidoză).
Altfel spus, vorbim de bronşita cronica atunci când bolnavul tuşeşte şi expectorează timp de trei luni pe an şi când această situaţie se repetă de cel puţin doi ani.
În tratamentul bronşitelor cronice se urmăresc următoarele obiec­tive: combaterea tusei, fluidificarea şi eliminarea secreţiilor, bronho-dilataţia şi tratamentul anti-infecţios.
 
A. Combaterea tusei se face prin: ceaiuri, inhalaţii, siropuri, sucuri.
• Eryngium planum L. (scai vânăt). Se iau 3-4 linguri pe zi, dintr-un decoct de două linguri de plantă la cană. Este cea mai eficientă plantă pentru tuse, chiar în cazul de tuse rebelă.
• Foeniculum vulgare Mill. (fenicul). Se face o infuzie dintr-o jumă­tate de linguriţă de fructe zdrobite la 200 ml de apă clocotită. Se bea în trei reprize, după mesele principale. Doza se poate dubla, la aceeaşi cantitate de apă, pentru a servi sub formă de inhalaţii; o inhalaţie seara, de 10-15 minute, înainte de culcare.
• Prunus spinosa L. (porumbar). Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie (cu o linguriţă de flori la o cană de apă clocotită). Fructele se folosesc ca decoct. O linguriţă de fructe la 250 ml apă rece, care se fierb timp de 20 minute. Se beau 2-3 căni pe zi.
 
B. Fluidificatoare şi eliminatoare ale secreţiilor bronşice
• Flores et radix Primulae (flori şi rădăcină de ciuboţica cucului). Se folosesc florile pentru infuzie şi rădăcinile pentru decoct (1-3 g % pentru adulţi şi 0,5 g % pentru copii). Se consumă de 2-3 ori pe zi.
• Folium et radix Althaeae (nalbă mare, nalbă de pădure, nalbă de grădină). Se beau 1-2 căni pe zi, dintr-o infuzie de flori şi frunze (o linguriţă la o cană) sau macerat la rece, timp de o jumătate de oră, dintr-o linguriţă de rădăcină mărunţită la o cană, adăugându-se apoi un vârf de cuţit de bicarbonat. Se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine şi se bea în cursul unei zile.
• Radix Inulae (iarbă mare). Decoct din 20 g de rădăcină mărunţită la 250 ml apă rece, după care se fierbe 15-20 minute. Se iau 3-4 linguri pe zi.
• Plantago lanceolata L. (pătlagină). Se folosesc frunzele pentru infuzie (o lingură de frunze la 200 ml de apă clocotită). Se bea câte o lingură la interval de două ore.
• Verbascum phlomoides L. (lumânărică). Se beau două ceaiuri pe zi, călduţe, dintr-o infuzie cu flori, cu două linguriţe la 250 ml de apă clocotită.
• Radix Saponariae (rădăcină de ipcărige sau ciuin alb). Decoct, cu o linguriţă la o cană, din care se iau 3-5 linguriţe pe zi, sau ca macerat la rece, timp de 2-3 ore (cu o linguriţă la o cană), care se bea în cursul unei zile.
 
C. Combaterea spasmului bronşic prin bronho-dilatatoare
• Origanum vulgare L. (şovârv). Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriţă la 200 ml de apă clocotită.
• Hyssopus officinalis L. (isopul). Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriţă la o cană de 200 ml de apă.
• Juniperus communis L (ienupăr). Se iau 3-4 linguri pe zi, dintr-o infuzie cu două linguriţe de fructe la 200 ml de apă clocotită.
  
D. Combaterea infecţiei
• Ocimum basilicum L. (busuioc). Se beau trei căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Pentru inhalaţii se folosesc două linguriţe de plantă. Se recomandă trei inhalaţii pe zi, din care una seara, înainte de culcare.
• Thymus vulgaris L. (cimbrul de cultură). Se face o infuzie din 1-2 lin­guriţe de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită şi se bea în trei reprize, în decursul unei zile, de preferinţă, înaintea meselor principale.
• Achillea millefolium L. (coada şoricelului). Infuzie din două linguri de flori la 500 ml de apă clocotită. Se bea călduţ şi fracţionat în 4-5 reprize, în decursul unei zile.
• Cetraria islandica (L.) Ach. (lichenul de piatră). Infuzie din o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se fierbe apoi cinci minute şi se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat. Se beau trei ceaiuri pe zi, reci, îndulcite cu miere de albine.
• Populus nigra L. (plop negru). Se face o infuzie din 1-2 linguriţe de muguri de plop la cană. Se beau 2-3 căni pe zi.
• Turiones Pini (muguri de pin). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe la cană.
• Anethum graveolens L. (mărar). Se face o infuzie din seminţe de mărar (50 g de seminţe la un pahar cu apă). Într-un vas emailat se pun seminţele şi apa clocotită, apoi se acoperă. După răcire, lichidul se strecoară. Se bea câte o jumătate de pahar, de 2-3 ori pe zi.
• Decoct din seminţe de mărar cu alte plante : 30 g seminţe de mărar, 30 de g seminţe de chimen, 5 g inflorescenţă de coada şoricelului, 15 g boabe de ovăz, 2 pahare de apă, se pun într-un vas emailat şi se fierb, la foc domol, timp de 10 minute. După răcire, se strecoară. Întreaga cantitate se bea în decursul unei zile, cu înghiţituri mici. Este un bun expectorant.
• Ceaiul antibronşitic şi pectoral (Plafar). Se beau 2-3 căni pe zi, ca infuzie.
Iată şi plante expectorante în amestecuri, după prof. dr. Constantinescu şi dr. farm. Ovidiu Bojor:
Rp. Cetraria islandica (L.) Ach. (lichen de piatră) ......... 20 g
Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce) .......….......... 20 g
Radix Inulae (rădăcină de iarbă mare).................……......20 g
Flores Verbasci (flori de lumânărică).................…......... 20 g
Rhyzoma Primulae (rizom de ciuboţica cucului)............. 20 g
Folium Farfarae (frunze de podbal) .....................…....... 20 g
Din acest amestec se pune o lingură la o cană de 250 ml pentru infuzie şi se îndulceşte cu 50-75 g de miere de albine, de preferat de tei. Să se bea trei căni pe zi, timp de 30-40 de zile.
Rp. Radix Primulae (rădăcină de ciuboţica cucului)........ 15 g
Radix Inulae (rădăcină de iarbă mare)............……........... 15 g
Herba Saturejae (cimbru) ..............................…….......... 15 g
Herba Chelidonii (rostopască)........................…….......... 15 g
Folium Plantaginis (frunze de pătlagină) ...........…......... 15 g
Din acest amestec se face un decoct, dintr-o lingură la o cană cu apă de 250 ml. Se completează volumul de apă pierdut prin evaporare, se lasă apoi în repaus 20 de minute, se filtrează, adăugându-se 50-75 de g de miere de tei sau de flori de munte. Se consumă 2-3 căni pe zi, până la vindecarea bronşitei.
Rp. Radix Viola odoratae (rădăcină de toporaş)....…….........3 g
      Radix Althaeae (rădăcină de nalbă mare) ......................10 g
      Fructus Anisi vulgaris (fructe de anason) ......................10 g
      Miere....................................................………..............150 g
     Apă.......................................................…………...........200 g
Din rădăcinile de toporaşi şi fructele de anason se prepară o infuzie, cu jumătate din apă (100 g). În infuzie, filtrată prin tifon steril, se dizolvă mierea de albine de tei. Decoctul de nalbă se prepară separat, din restul de 100 g de apă, la rece, şi se amestecă cu siropul. A se folosi patru linguri pe zi pentru adulţi sau patru linguriţe pentru copii.
• Sucul de ceapă uscată. Se aleg bulbi de ceapă sănătoşi (75-100 g). Se îndepărtează foile externe, ca şi discul cu rădăcini. După spălare, bulbii se mărunţesc, trecându-i prin ochiurile mici ale râzătoarei sau se trec de două ori prin maşina de tocat. Se stoarce şi se separă sucul. Se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, până la ameliorarea tusei şi bronşitei.
• Allium cepa L. (ceapă). 100 g ceapă, curăţată şi mărunţită, se fierbe în 250 ml de apă. Se adaugă 50 g de miere de albine, se amestecă bine şi se bea câte o lingură, din două în două ore, în timpul unei zile. Soluţia se prepară zilnic. Se consumă până la ameliorare şi vindecare.
• Allium sativum L. (usturoi). Se toarnă, într-o cană de 250 ml apă în clocot, peste usturoi dat pe râzătoare de material plastic sau pisat bine, în cantităţile următoare:
- pentru copiii până la 2 ani................................... 15 g
- pentru copiii între 2-5 ani.................................... 25 g
- pentru copiii de la 10-12 ani.................................40 g
- pentru alte vârste............................….............60-80 g
Se consumă zilnic 8-10 linguriţe din apa usturoiată pentru copiii până la cinci ani, 8-10 linguri de desert pentru copiii de 10-12 ani, 8-10 linguri de supă pentru celelalte vârste. Soluţia se prepară zilnic, într-un vas acoperit.
• Sucul de ridiche neagră cu miere. Ridichile se spală şi se curăţă de coajă, se dau pe râzătoare, apoi prin maşina de tocat. Într-un vas emailat se amestecă sucul cu mierea. Amestecul, dintr-o jumătate de pahar de suc de ridiche şi o jumătate de pahar de miere, se păstrează la frigider. Se consumă între una şi două linguriţe pentru copii şi 1-2 linguri, de trei ori pe zi, pentru adulţi. Se foloseşte până ce tusea şi răguşeala dispar.
• Sucul de varză albă, proaspătă, cu miere. Se foloseşte numai varza proaspătă, care se curăţă de impurităţi şi de foile exterioare, se spală şi se scurge de apă. Mărunţirea se face cu cuţitul, apoi se trece de două ori prin maşina de tocat, după care se strecoară. Se foloseşte îndulcită cu miere, după gust. Se poate păstra la frigider, dar nu mai mult de 24 de ore. Se consumă până la vindecarea bronşitei. Este un bun emolient, înlesnind foarte mult expectoraţia.
• Se recomandă, în perioada cât durează tratamentul, să se consume următoarele fructe şi legume: coacăze, gutui, migdale şi piersici, ceapă, nap, praz, ridiche, ţelină, salată, usturoi, asmăţui, dovleac, hrean, leuştean, morcov, năsturel, sparanghel, tarhon.
 
Apiterapie
• Din 200 ml alcool de 90° şi 60 g propolis se face o soluţie alcoolică de 30%. Din acest preparat se iau 15-30 de picături, de trei ori pe zi, într-un păhărel cu apă călduţă sau lapte.
• Miere de albine cu sulf. Se amestecă bine un kilogram de miere de albine de tei sau de flori de munte cu 100 g de sulf pentru uz intern. Se lasă să stea timp de trei zile. Din preparat se iau câte trei linguri pe zi, înainte de mese sau după trei ore de la masă, până la completa vindecare.
  
Presopunctură şi acupunctură
Pentru combaterea tusei uscate se vor masa următoarele puncte: Salt spre cer - VC22 - care se află deasupra scobiturii osului stern, prin tonifiere, adică masaj cu degetul arătător sau mare, în sensul înşurubării, timp de cinci minute. Se pot face până la 2-3 şedinţe pe zi, în total pe serie 10-15 şedinţe.
• Se va masa, în acelaşi fel, şi punctul Mijlocul pieptului - VC17 - care se află pe osul stern, în mijlocul liniei orizontale ce trece prin cele două mameloane.
• Se mai indică masajul linear pe faţa palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului.
• Pentru o tuse umedă şi pentru a se uşura expectoraţia se va masa punctul Atelier central - T1 - care se află sub claviculă, la extremi­tatea spaţiului al doilea intercostal din ambele părţi ale pieptului. Se va masa prin dispersie, adică prin deşurubare, invers acelor ceasor­nicului, timp de cinci minute, ca şi celelalte puncte.
 
Electroterapie
• Solux (infraroşii) pe torace, 10 minute, zilnic câte o şedinţă, total 10 şedinţe pe serie. Se poate repeta după o lună pauză.
• Băi de lumină, 10-20 minute, zilnic câte o şedinţă, total 20 şedinţe pe serie. Se poate repeta după o lună pauză.
• Ultraviolete, aplicate în câmpuri de 600 cm2 pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui, zilnic câte o biodoză, total 10 şedinţe. Distanţă lampă - tegument: 50 cm.
• Unde scurte trans-toracice, doza trei şi patru (doze calde), timp de 10-15 minute, şedinţe zilnice (câte una), total 10 şedinţe. Se poate repeta după o lună de pauză.
 
Balneoterapie
• În bronşitele catarale muco-purulente sunt indicate curele cu ape sulfuroase, sub formă inhalatorie şi ultra-sono-aerosoli, în staţiu­nile:  Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti, Herculane, Mangalia, Pucioasa, Nicolina-Iaşi.
• În bronşitele cu caracter spasmodic sunt indicate curele cu ape al­caline simple, carbogazoase din: Slănic Moldova, Malnaş, Ciungei, Tinca, Borsec; apele sulfuroase, slab mineralizate din staţiunile: Olăneşti, Brădet, Căciulata şi din Băile Govora (izvorul 30 Decembrie).
 
Pentru aceasta afectiune specialistii va recomanda urmatoarele suplimente Tiens:
1. In cazul diatezei urice,
Calciu Gai-Bao = cate un sfert de tableta, de doua ori pe zi, dupa masa.
 
2. In cazul lipsei diatezei urice,
Calciu masticabil = cate o tableta, de doua ori pe zi, dupa masa, sau Super calciu dietetic = un sfert de pachet, de doua ori pe zi sau Super calciu pentru copii = indiferent de varsta, cate un sfert de pachet, de doua ori pe zi, dupa masa.
 
3. Zinc = doua capsule, de doua ori pe zi, dupa masa (copiilor - o capsula de doua ori pe zi).
 
4. Cordyceps miceliu = cate o capsula, de doua ori pe zi, dupa masa (copiilor nu li se recomanda fara consultatie medicala)
 
5. Chitosan = cate o capsula, de doua ori pe zi, fara invelisul gelatinos; se dizolva in 20 picaturi de suc de lamaie, se amesteca, apoi se completeaza la 200 ml apa plata cu pH 7-7,4 (apa plata), cu 20 minute inainte de masa (copiilor nu li se recomanda fara consultatie medicala).
 
6. Holican = o capsula, de doua ori pe zi, dupa masa (numai in cazul febrei)
 
Observatii
- Toate produsele se beau cu apa plata calduta