Poliartrita inflamatorie a nervului sciatic

Este o boala reumatismala inflamatorie caracterizata printr-o atingere a membranei conjunctive care captuseste fata interna a articulatiilor.
Poliartrita este o boala frecventa (1 % din populatie este afectata), cu predominanta net feminina (3 bolnavi din 4 sunt femei); face parte din bolile autoimune in cursul carora organismul produce anticorpi (factor reumatoid) indreptati impotriva propriilor tesuturi.

Aceasta afectiune debuteaza, in general, intre 40 si 60 de ani, fara vreun factor declansant cunoscut. Ea afecteaza indeosebi articulatiile membrelor, in particular pe cele ale mainilor, incheieturii mainii; aceste atingeri, de gravitate foarte variabila, sunt, in general, bilaterale si simetrice. Se intampla rar ca leziunile sa afecteze coloana vertebrala, cu exceptia articulatiei dintre primele doua vertebre cervicale, care poate fi luxata. Articulatiile sunt inflamate, intepenite, deformate, dureroase, mai ales noaptea si la inceputul zilei.
Dupa cativa ani de evolutie, poliartrita poate atinge alte tesuturi conjunctive decat cele ale articulatiilor: tendoanele (tenosinovite), dar si pielea (noduli subcutanati), pericardul (pericardita) sau plamanii (pleurezie, infiltrate pulmonare etc.). Arterele de calibru mic se inflameaza, provocand tulburari senzitive (amortire, furnicaturi) si motorii (paralizia unui nerv) sau o necroza cutanata. poliartrita reumatoida se asociaza adesea cu sindromul lui Gougerot-sjogren (ochii uscati, gura uscata), mai rar cu sindromul Felty (splina mare, scaderea nivelului sangvin de globule albe). Boala, cronica ce evolueaza in mod destul de imprevizibil, prin pusee intrerupte de perioade de remisiune. In absenta tratamentului, ea antreneaza o stare de neputinta.

In timpul primelor luni ale bolii, diagnosticul se face pe baza distributiei si cronicizarii atingerilor articulare. Dozarile sangvine indica semne inflamatorii (accelerarea vitezei de sedimentare VSH, cresterea nivelului sangvin de proteina c reactiva), semne imunologice (factor reumatoid, anticorpi antinucleari etc.). Daca se punctioneaza o articulatie atinsa, se scoate un lichid inflamator, iar biopsia sinovialei pune in evidenta o inflamatie.
Tratamentul trebuie sa fie permanent si sa asocieze mai multe metode. Acesta se bazeaza pe antiinflamatoare (aspirina, fenilbutazona, indometacin sau corticosteroizi in caz de esec). Toate medicamentele au o oarecare toxicitate, iar bolnavii trebuie sa faca obiectul unei supravegheri medicale regulate. Tratamentele locale constau in prevenirea aparitiei deformatii lor: infiltratiile cu corticosteroizi, sinoviortezele (injectii intraarticulare cu o substanta - acid osmic, izotop radioactiv etc. - permitand distrugerea sinovialei atinse), ablatia sinovialei prin chirurgie conventionala sau pe cale endoscopica etc.
 
Pentru aceasta afectiune specialistii va recomanda urmatoarele suplimente Tiens:
1. In cazul diatezei urice:
Calciu Gai-Bao = cate un sfert de tableta, de doua ori pe zi, dupa masa, timp de doua luni.

2. In cazul lipsei diatezei urice:
Calciu masticabil = cate o tableta de doua ori pe zi, dupa masa, sau Super calciu dietetic = un sfert de pachet, de doua ori pe zi sau Super calciu nutritiv = un sfert de pachet de doua ori pe zi sau Super calciu pentru copii = indiferent de vârsta, câte un sfert de pachet, de patru ori pe zi, dupa masa, timp de doua luni.

3. Zinc = doua capsule, de doua ori pe zi, dupa masa (copiilor - o capsula de doua ori pe zi), timp de doua luni
 
Observatii
- Toate produsele se beau cu apa plata calduta
- Produsele 1 - 3 se administreaza concomitent timp de doua luni.
- Cura se repeta de doua ori pe an.